Ce se intampla dupa ce plec de acasa

Probleme ale copiilor sau „copiii problema”

Dupa plecare mamei sau a ambilor parinti la munca in strainatate, pe fondul unei privari afective si a lipsei de supraveghere din partea parintelui, copiii se confrunta cu o serie de probleme de mai mare sau mai mica importanta in mediul scolar, in grupul de prieteni, in comunitate.

Principalele probleme identificate in mediul scolar se refera la modul de relationare cu colegii si, in special, la modul de indeplinire a cerintelor didactice. Absenteismul si indisciplina (ca forme ale deviantei scolare) ating cote mai ridicate in mediul rural decat in urban, in timp ce rezultatele scolare slabe sunt in proportie mai mare in mediul urban. De asemenea, cu o frecventa mai mare in mediul urban apar conflictele cu colegii si tendinta de marginalizare.

„Initial copilul se autoizoleaza, apare apoi scaderea randamentului scolar si apoi schimbarea anturajului, a grupului de prieteni” (psiholog şcolar).

La fel ca in cazul grupului de prieteni si in cadrul familiei se remarca forme ale agresivitatii verbale pe fondul privarii afective indiferent de mediul de provenienta al respondentilor, cu mentţiunea ca nu este semnalata violenta fizica. In mediul rural se constata atat o crestere a numarului de responsabilitati, cat si valorile ridicate care indica probleme financiare.

Putem afirma ca violenta este sustinuta de privarea afectiva acut reclamata de subiecti, indiferent de studiile acestora, identificata initial in familia de origine si regasita apoi in relatia cu prietenii, colegii de scoala si persoana de ingrijire.

„efectele asupra copilului se simt atunci cand familia largita nu mai reprezinta un sprijin pentru acel copil, fie in cazul in care parintele plecat la munca in strainatate a promis un sprijin financiar acelora carora le-a incredintat copilul si nu respecta aceasta promisiune. Efectele sunt mai complexe, se poate vorbi de pierderea legaturii copilului cu propria familie, ramanerea in sistemul de protectie a copilului din lipsa unei alte alternative familiale viabila (...) situatia juridica a copilului devine neclara, nu se poate incepe procedura de adoptie si nici de decadere din drepturile parintesti, este complicat. Pe de alta parte, am avut si situatii in care la intoarcerea din strainatate, pe baza unei anumite sume de bani stranse acolo au solicitat reintegrarea copilului in familie, dar sunt situatii foarte rare” (asistent social).

In relatarile copiilor despre aceasta experienta apar frecvent termeni care caracterizeaza modul in care ei percep plecarea parintelui/parintilor la munca in strainatate: singuratate, dor, libertate, grija, distractie, probleme, responsabilitati, nimic.

„Atat timp cat familia, in forma in care ramane, gaseste strategii de supravietuire, astfel incat copilul sa nu ajunga din punct de vedere al sanatatii fizice, psihice, emotionale la risc (...) el nu poate fi considerat abandonat, exista un grup, un grup primar, de referinta(...) el nu este abandonat” (sociolog).

●Eram constienta ca imediat dupa ce parintii mei vor pleca nimic nu va mai fi la fel, insa toate acestea stiu ca ei le fac pentru mine. Pastram legatura. Zilnic vorbim la telefon iar relatiile sunt la fel de stranse.

●Viaţa mea e trista pentru ca ii simt lipsa mamei, dar am parte de dragostea bunicilor care sunt ca niste părinti.

●Durere, suferinta, tristete dar si aspecte negative ce nu pot fi completate de cele pozitive. Nu banii aduc fericirea. Nu as mai vrea sa stau singura acasa nici macar o saptamana.

„Un alt aspect pozitiv ar fi responsabilizarea copiilor in treburile casnice (...) prin plecarea unui membru al familiile sarcinile familiale raman aceleasi, numai ca ele trebuie impartite la mai putini membri (...)” (sociolog).

●Este greu pentru un copil sa se descurce singur, dar este si bine, ca nu te mai bate nimeni la cap si inveti sa fii independent.

●E bine in cazul in care ai crescut cu un simt al raspunderii si esti cu capul pe umeri si parintii sa aiba incredere in tine.

●Mi-e foarte greu sa fiu responsabila la aceasta varsta.

●Responsabilitate mare, mai ales cand esti cel mai mare si nu esti major.

Reactiile copiilor sunt descrise de catre profesionisti ca urmand un traseu bine definit. Ei remarca initial schimbarea aspectului fizic, urmata de abandon si absenteism scolar, de schimbarea grupului de prieteni, a anturajului si uneori comiterea unor infractiuni, toate pe fondul unei privari afective.

„ imediat dupa plecarea parintelui la munca in strainatate copilul sufera de o privare economica, pana ce parintele reuseste sa munceasca si sa trimita o suma de bani, apoi copilul sufera de o privare afectiva, iar pentru copil cred ca asta conteaza cel mai mult (...)apoi este diminuata supravegherea, iar pentru perioada de varsta de varsta 10-17 ani de preadolescenta si adolescenta, cand apare perioada de revolta si copilul are tendinta naturala de a se indeparta de adult, e clar ca va intra intr-un anturaj si de aici problemele care conduc cazurile spre noi, spre justitie.” (jurist)

●Cred ca inseamna lipsa de griji care o are un parinte fata de copilul sau. Cand esti singur sa iti faci de cap cand parintele tau este plecat. Tu poti sa te lasi de scoala, sa te bagi in alte gasti mai periculoase.

●Esti pe cont propriu, fara mama si trebuie sa iti porti singura de grija. O greseala mica se poate transforma intr-una foarte mare.


„efectele asupra copilului sunt evidente: pe plan fizic copiii nu se mai ingrijesc, nu mai sunt atenti cu modul in care se imbraca; pe plan comportamental devin delasatori, parerea celorlalti nu-i intereseaza, nu mai socializeaza cu colegii; pe plan educational se constata o scadere a rezultatelor la invatatura; in plan emotional-afectiv isi creeaza propria lume, se autoizoleaza (...) reactiile copiilor au caracter repetitiv (...) initial se observa aceste schimbari la copil si apoi afli ca unul dintre părinti a plecat, iar daca mama este cea plecata schimbarile sunt mai evidente.” (psiholog şcolar)

● Pentru mine reprezinta un moment trist, nu mai am placere sa ma intorc acasa pentru ca stiu ca nu mai am cu cine sa vorbesc, nimeni nu ma asteapta cu mancare, este mai mult o stare de depresie in care mai intervine frica.

● Separarea copiilor de catre unul sau ambii parinti, plecati la munca in strainatate, pe o perioada prelungita de timp genereaza trairea sentimentului de abandon, cu repercusiuni asupra personalitatii.

● Durata absentei unui membru al familiei, sau a ambilor, poate fi asociata cu o serie de probleme sau cu neasigurarea unor nevoi ale copilului.

_

Care este parerea ta despre acest articol ?